Am cunoscut poezia vie într-o toamnă devreme.. Începutul toamnei ne întâmpină cu dimineți mai reci și inima caldă, dar totodată cu o nostalgie descumpănită care caută puțină alinare. Și dacă nu în poezia vie, atunci unde? În cadrul taberei naționale, realizată de asociația culturală Direcția 9, condusă de Adrian Suciu, poezia și muzica și-au dat întâlnire la iarbă verde. Natura a prins viață, învăluită de artă și iubire. Creațiile realizate de poeții noștri contemporani și artiștii muzicali au răsunat în apropierea Sibiului, în Cisnădioara.
Această experiență unică a debutat cu o seară specială unde urechile participanților au fost încântate de vocea Mariei Gheorghiu, o fermecătoare cântăreață de muzică folk. Detaliile tradiționale umpleau atmosfera de poveste, semănată la colț de grădină. Țuica preparată în casă, vinul rece, șunca proaspătă, prieteni și voie bună. Nu lipsea nimic, deci să înceapă distracția!
Glasul frumoasei interprete Maria te expedia direct în visele pline cu câmpuri de lavandă. De altfel, aceasta este și denumirea piesei de suflet a artistei, pe care a interpretat-o cu o emoție copleșitoare. Mai departe, piesele acesteia au produs vibrații pe sub pielea ascultătorilor, strecurându-se și cântecul Inima de la Balcic, pe care cântăreața l-a dedicat Reginei Maria.
De-a lungul concertului, poeții noștri Simona Toma, Alina Bateriuc, Corneliu Rodeanu, Alex Anastasiu și Adrian Suciu și-au deschis sufletul. Poezia radia pe buzele lor precum o lumânare în cel mai trist beci. Privitorii savurau câte un pahar de vin, nefiind convinși ce i-ar putea seduce, gustul sec ori poezia vie.
„Ce e iubirea ?” – O simplă întrebare trezea în fiecare dintre cei prezenți un val de curiozitate și nedumerire: „Ce e iubirea?” Printre răspunsuri, acest concept a prins un amalgam de sensuri din partea artiștilor. Iubirea e dăruire, iubirea e curaj, iubirea e totul sau nimic. Însă, la final de seară, tâlmăcirea iubirii a rămas un mister.
Cea de-a doua zi de tabără a surprins artiștii într-un refugiu în mijlocul naturii, la Casa Elimheim, din Cisnădioara. Aerul de munte și liniștea asurzitoare se conturau perfect în jurul priveliștii oferite de Cetatea din Cisnădioara. La o plimbare de doar zece minute la pas ușor te puteai familiariza cu un cadru feeric, pătrunzând ușor pe cărările din pădure. Odată ajuns în vârf, se putea observa o vedere panoramică limpede a micului pui de Sibiu.
Cetatea și capela Cisnădioara reprezintă simbolul apărării. Biserica de la cetate este cea mai veche biserică fortificată cu basilică romanică din Transilvania, oferind vizitatorilor o expediție directă în atmosfera medievală. Aceasta găzduiește un locaș memorial pentru soldații căzuți în Primul Război Mondial, chiar în jurul altarului.
Grație acusticii bune și a armoniei născute din aceasta, în interiorul bisericii se pot organiza recitaluri, concerte sau spectacole. Lucru dus la îndeplinire cu succes de Maria Gheorghiu. La orele 11:00 ale dimineții, prestația artistei marca un moment deosebit în cadrul programului de „Poezie Vie”.
Ziua și-a păstrat gustul și a continuat la fel de special. Cum altfel dacă nu prin muzica și poezie, de data aceasta în jurul mesei la lumina lumânării sau, în circumstanțele actuale, la lumina lanternei de la telefon. Stimabilul artist Traian Chiricuță a ținut să ne cânte despre „femeile la care ține”, un „dor mărunt” și puțin despre toamnă. Poezia nu zăbovește nici la orele târzii, motiv pentru care poeții noștri Simona Toma, Tudor Voicu, Cristian Ghica, Irina Lazăr și Alex Anastasiu si-au scos la iveală patima interioară. Au urmat momente în care logica și-a pierdut răbdarea, iar fantezia a prins curaj. Acest intens fragment de basm s-a petrecut sub ochii maestrului Valentin Leahu, care nu te-ar fi lăsat o clipă să-ți cobori privirea sau să-ți gonești zâmbetul de pe față. Expresia memorabilă a poetului trecut mai mult prin viață și-a făcut cuib în inimile tuturor, fiind permanent amintită: „Cântați când sunteți supărați!” Era imposibil să nu zâmbești când o auzeai.
A treia zi i-a găsit pe artiștii noștri, parcă, cu mai multă vioiciune. Vocea lui Traian Chiricuță doar ce își făcuse încălzirea cu o seară în urmă, fiind în formă să țină un spectacol cu început și sfârșit, surprins în întregime într-un cadru inedit de țară. O căsuță mică, zugrăvită de trecerea timpului, în fața căreia se afla livada cu pruni, iarba proaspată și banca bunicului. În centrul acestora, cuvintele nu își mai făceau loc, însă poezia da.
Ultima seara în tabără s-a încheiat cu o cântare fermecătoare oferită de Tic Petroșel, Valeriy Mayn și Bianca Mayn, făcând artiștii să se dezlănțuie și natura să vibreze sub pașii lor pe versurile cântecelor din albumul „Brumariada”. Autenticitatea momentului te atrăgea ca un magnet, însă profunzimea și naturalețea talentului actoricesc propriu ale lui Tic Petroșel te mângâiau pe suflet.
Fiecare artist a avut ceva de spus și cu această ocazie în Cisnădioara au răsunat arta și toamna. Cu toții și-au promis o viitoare întâlnire, în locul unde poezia și muzica mereu își vor arăta iubirea una față de cealaltă, iar inima artistului va poposi.
