Inepand cu 1450, incasii au ales ingusta si adanca vale a Raului Urubamba pentru a ridica Machu Picchu, datorita fortei spirituale date de frumusetea naturala a peisajul andin. Inca de la redescoperirea cetatii in 1911 de catre Hiram Bingham, ruinele de la Machu Picchu au insemnat mai mult decat un simplu sit arheologic. Iar 100 de ani mai tarziu aceasta citadela, recent inclusa intre cele sapte minuni ale lumii moderne, este inca cufundata in mister si folclor. Un lucru este cert: Machu Picchu este unul dintre frumoasele exemple ale artei amenajarii spatiului in directa legatura cu natura.

In acest adevarat labirint urban templele, terasele abrupte, gradinile, scarile de granit si calcar, caile de acces, locuintele, apeductele, toate par a fi sculptate direct in munte. Formele cladirilor sunt un ecou al conturului muntilor din jur, iar ferestrele au fost construite pentru a urmari soarele in timpul solstitiilor. In zori, cand razele soarelui se strecoara in tacere asupra siluetei zimtate a muntilor, arunca foc portocaliu asupra ruinelor, de ajuns pentru a emotiona orice observator.