Machu Picchu sau Machu Pikchu – machu înseamnă „vechi” şi pikchu poate fi tradus ca „pisc” sau „munte” – este un sit arheologic incaş situat în Peru, în valea Urubamba, la aproximativ 2.430 m altitudine.

Se presupune că oraşul a fost construit de către împăratul incaş Pachacútec în jurul anului 1440 şi a rămas locuit până la cucerirea spaniolă în 1532. Locul de amplasare a oraşului era un secret militar bine păzit, mai ales că piscurile ce îl înconjoară erau cea mai bună apărare naturală. De fapt, odată abandonat, acesta a rămas necunoscut timp de patru secole, devenind legendă. Descoperirile arheologice, combinate cu studii recente asupra documentelor coloniale, arată că nu era vorba despre un oraş obişnuit, ci mai degrabă un fel de reşedinţă de vară a împăratului şi nobilimii incaşe. S-a calculat că la Machu Picchu nu ar fi putut locui mai mult de 750 de persoane şi probabil în timpul sezonului ploios sau când nu erau nobilii, numărul era chiar mai mic.

Oraşul a fost “redescoperit” la 24 iulie 1911 de către Hiram Bingham, istoric de la Universitatea Yale, care explora vechile străzi incaşe ale zonei în căutarea ultimei capitale incaşe, Vilcabamba.