Poza este făcută în biserica fortificată din Dobârca. Traducerea inscripției germane de pe peretele interior al bisericii:
„Această sfântă casă a Dumnezeului trinitar a fost construită în anul 1481 al mântuitorului nostru Isus Cristos.
1515 – Transformată într-un templu desăvârșit.
1599 – A ars cu ocazia luptelor voievodale.
1631 – Au fost renovate cupolele deteriorate.
1741 – Restaurată din nou, în cinstea lui Dumnezeu.”
Biserica este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Sibiu elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010 (cod SB-II-a-A-12381), chiar dacă, după 1989, interiorul bisericii a fost devastat și jefuit. Din interior băncile au dispărut, geamurile sunt sparte, totul este răvășit, iar crăpăturile din ziduri amenință integritatea clădirii. Pe lângă faptul că biserica este într-o stare de ruină, cimitirul săsesc din apropiere a fost și el vandalizat.
Nu lipsa banilor, scuza cu care se „spală pe mâini” autoritățile, cu fiecare ocazie, a dus la dezastrul pe care-l vedem. În astfel de cazuri vorbim de nepăsarea noastră, de complicitatea cu care asistăm la distrugerea unor clădiri valoroase, fie și numai pentru că au rezistat invaziilor, războaielor, dezastrelor naturale, comunismului. Cel mai trist e că și dacă vor fi, banii vor rezolva doar o parte din problemă. Însă ce ține de noi, educație, sistem de valori, conștiință, respect (ce cuvinte mari!), cere mai mult timp decât le-a mai rămas multor clădiri din jurul nostru…
