Charles Péguy (1873-1914) este încă un creator cultural necunoscut în România şi aproape uitat în Franţa. O biografie remarcabilă prin varietate, poetul a fost şi eseist, filosof Bergsonian, librar, romancier, medievalist, intelectual vizionar, dreyfusard şi socialist, conservator şi mistic. Ultima sa misiune a fost cea de ofiţer combatant în 1914, când a căzut pe frontul de la Marne.
Adorator al Parisului, a scris o serie de poeme simbolice

Paris vaisseau de charge
Paris vaisseau de guerre
Paris double galère (traducerea ce urmează)
Desigur, aceste poeme au o legătură intimă cu simbolul Parisului, nava care „Fluctuat Nec Mergitur”…

Charles Péguy- Paris double galère

Depuis le Point du Jour jusqu’aux cèdres bibliques
Double galère assise au long du grand bazar,
Et du grand ministère, et du morne alcazar,
Parmi les deuils privés et les vertus publiques ;
Sous les quatre-vingts rois et les trois Républiques,
Et sous Napoléon, Alexandre et César,
Nos pères ont tenté le centuple hasard,
Fidèlement courbés sur tes rames obliques.
Et nous prenant leur place au même banc de chêne,
Nous ramerons des reins, de la nuque, de l’âme,
Plies, cassés, meurtris, saignants sous notre chaîne ;
Et nous tiendrons le coup, rivés sur notre rame,
Forçats fils de forçats aux deux rives de Seine,
Galériens couchés aux pieds de Notre Dame.

Paris galeră dublă

Pornind din Point du Jour spre biblicii platani
Galeră dublă stând în lung de chei tehui,
Un şir de ministere, de sumbre cetăţui,
Printre dolii private şi mentorii umani ;
Sub optzeci de regi morţi şi trei Republice,
Şi sub Napoleon, Alexandru, Cezar,
Părinţii au vâslit secole în zadar,
Statornic aplecaţi pe vâslele oblice.
Iar noi luându-le locul pe bănci de lemn la maluri,
Noi vom vâsli din ceafă, rinichi, muşchi încordaţi,
Striviţi, rupţi, dureros sub lanţuri şi sub valuri;
Şi nu ne vom lăsa, pe vâsle adunaţi,
Ocnaşi fii de ocnaşi pe ale Senei maluri,
Osândiţi ce-s sub poale de Notre Dame uitaţi.